Definiție pentru ÎNŢEPÁ în română:

ÎNŢEPÁ

verb

  • 1

    tranzitiv şi reflexiv A (se) împunge uşor cu un ac, cu un ghimpe, cu o ţeapă, cu orice obiect cu vârf ascuţit.

    1. 1.1intranzitiv şi tranzitiv A produce o senzaţie dureroasă ca de înţepătură.

    2. 1.2intranzitiv (Despre băuturi) A pişca la limbă.

  • 2

    figurat tranzitiv A face aluzii răutăcioase la adresa cuiva; a ironiza.

  • 3

    tranzitiv (învechit) A trage în ţeapă.

Origine

În + ţeapă.