Definiție pentru INVENTÁR în română:

INVENTÁR

substantiv neutruPlural inventare

  • 1

    Listă, catalog, registru, document în care sunt enumerate (şi descrise cantitativ şi valoric) toate bunurile care se află, la un moment dat, într-o gospodărie, într-o instituţie, într-un magazin etc.; p. ext. totalitatea acestor bunuri.

    1. 1.1 Listă exactă, amănunţită. Înşirare, enumerare (a unor fapte, a unor întâmplări etc.)

Origine

Din fr.inventaire, lat.inventarium.