Definiție pentru ÎNVREDNICÍ în română:

ÎNVREDNICÍ

verb reflexiv

  • 1

    A se dovedi vrednic să înfăptuiască ceva, să ajungă la ceva; a fi capabil, a reuşi.

  • 2

    A avea norocul, cinstea să..., a avea parte de....

    1. 2.1tranzitiv (Rar) A acorda favoarea, cinstea de a...

  • 3

    A găsi de cuviinţă; a binevoi, a catadicsi.

Origine

În + vrednic.