Definiție pentru IPOTECÁ în română:

IPOTECÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A supune un bun imobil unei ipoteci.

Origine

Din fr. hypothéquer.

Definiție pentru IPOTÉCĂ în română:

IPOTÉCĂ

substantiv feminin

  • 1

    Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanţie de la debitor, în cazul când acesta nu îşi plăteşte în termen datoria.

Origine

Din fr. hypothèque.