Definiție pentru ISCÁ în română:

ISCÁ

verb reflexiv

  • 1

    A se naşte, a lua fiinţă, a se ivi, a se produce, a apărea (pe neaşteptate, deodată).

    1. 1.1tranzitiv A face să se nască, să se ivească, a scoate la iveală, a provoca (pe neaşteptate) tranzitiv P. ext. a născoci, a inventa.

Origine

Din bg. iskam (iska mi se).