Definiție pentru JOC în română:

JOC

substantiv neutru

  • 1

    Acţiunea de a se juca (1) şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă.

  • 2

    Acţiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă.

    1. 2.1 Melodie după care se joacă.

    2. 2.2figurat Mişcare rapidă şi capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.) Tremur, vibraţie.

  • 3

    Competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.).

    1. 3.1 Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă.

  • 4

    Acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează.

  • 5

    distracţie cu cărţi, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani şi care se desfăşoară după anumite reguli respectate de parteneri, câştigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul.

    1. 5.1 Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5)

  • 6

    tehnică
    Deplasare relativă pe o direcţie dată între două piese asamblate, considerată faţă de poziţia de contact pe direcţia respectivă.

  • 7

    Model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii.

Origine

Lat. jocus.