Definiție pentru JURĂTÓR în română:

JURĂTÓR

substantiv neutru şi masculinFeminine -OÁRE, Feminine and Plural jurători, Feminine and Plural -oare

învechit
  • 1

    învechit Persoană care jură în calitate de martor în faţa unei instanţe judiciare.

Origine

Jura + suf. -ător.