Definiție pentru KNÓCKOUT în română:

KNÓCKOUT

substantiv neutru

  • 1

    Stare a unui boxer care, în urma unei lovituri regulamentare, nu se poate ridica de pe ring timp de peste zece secunde; victorie obţinută astfel.

Origine

Din fr., engl. knock-out.

Utilizare

Scris şi: cnocaut.