Definiție pentru LÁIBĂR în română:

LÁIBĂR

substantiv neutru

  • 1

    Haină ţărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp şi de obicei fără mâneci; lăibărac.

  • 2

    regional Manta lungă şi largă pe care o purtau în trecut boierii şi negustorii.

Origine

Din săs. leibel.