Definițiile principale ale MÂNCÁ în Română

: MÂNCÁ1MÁNCĂ2

MÂNCÁ1

verb tranzitiv

  • 1

    A mesteca un aliment în gură şi a-l înghiţi; a folosi în alimentaţie, a consuma.

    1. 1.1intranzitiv A se hrăni, a se alimenta.

    2. 1.2figurat, familiar A trăi din...

    3. 1.3figurat A lua, a-şi însuşi (pe nedrept) un bun material. A cheltui, a risipi.

    4. 1.4figurat A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.

    5. 1.5figurat A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiţi.

    6. 1.6figurat, familiar A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.

  • 2

    (Despre animale şi despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăţi, a sfâşia (şi a devora).

    1. 2.1 A roade, a distruge.

    2. 2.2 A distruge (treptat), a măcina, a mina.

  • 3

    (Despre insecte) A pişca, a ciupi.

  • 4

    A produce o senzaţie de mâncărime.

  • 5

    A roade cu dinţii un lucru necomestibil, a-şi înfige dinţii într-un lucru necomestibil.

  • 6

    figurat A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge.

  • 7

    figurat (Despre nenorociri, stări sufleteşti etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui.

  • 8

    figurat A face cuiva rău (pe ascuns); a submina.

    1. 8.1reflexiv reciproc A se certa, a se duşmăni, a se săpa, a-şi face rău unul altuia.

Origine

Lat. manducare.

Definițiile principale ale MÂNCÁ în Română

: MÂNCÁ1MÁNCĂ2

MÁNCĂ2

substantiv feminin

regional
  • 1

    regional Doică.

Origine

Din ucr. mamka.