Definiție pentru MẤNDRU în română:

MẤNDRU

  • 1

    Mulţumit, satisfăcut, încântat; care are un sentiment de demnitate, de încredere în calităţile proprii; demn.

  • 2

    Care are încredere exagerată în calităţile proprii; orgolios, îngâmfat, trufaş.

  • 3

    Frumos, falnic, măreţ.

  • 4

    Persoană pentru care cineva de sex opus simte o afecţiune deosebită; drag, iubit.

  • 5

    pl. art Iele.

Origine

Din sl. mondrŭ „înţelept”.