Definiție pentru MĂNÚNCHI în română:

MĂNÚNCHI

substantiv neutruPlural mănunchiuri

  • 1

    Cantitate de fire de grâu, de iarbă etc. care poate fi cuprinsă cu mâna; mână, mănuşă (2).

  • 2

    De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de” Buchet de flori.

    1. 2.1 Legătură de mai multe obiecte de acelaşi fel, strânse laolaltă.

  • 3

    Mâner (la unelte şi arme), coadă, plăsea.

Origine

Lat. manuclus.

Utilizare

— Var.: mănúchi s.n.