Definițiile principale ale MARCÁ în Română

: MÁRCĂ1MÁRCĂ2MÁRCĂ3MÁRCĂ4MARCÁ5

MÁRCĂ1

substantiv feminin

  • 1

    Semn distinct aplicat pe un obiect, pe un produs, pe un animal etc. pentru a-l deosebi de altele, pentru a-l recunoaşte etc..

    1. 1.1 Tip, model, inscripţie (care indică sursa) de fabricaţie.

      • ‘Marcă de automobil’

    2. 1.2învechit Stemă. învechit Blazon, emblemă.

  • 2

    Fisă de metal cu număr de ordine, cu care lucrătorii îşi dovedesc prezenţa la lucru sau pe care o lasă în schimbul uneltelor primite.

  • 3

    Piatră sau bucată de şină vopsită în alb, aşezată transversal între două linii de cale ferată care se întretaie, pentru a indica ramificaţia liniei ferate şi locul până unde pot înainta vehiculele fără pericol de ciocnire.

  • 4

    figurat Semn distinctiv, trăsătură specifică, însuşire caracteristică; particularitate.

Origine

Din ngr. márka, fr. marque. Cf. germ. Marke.

Definițiile principale ale MARCÁ în Română

: MÁRCĂ1MÁRCĂ2MÁRCĂ3MÁRCĂ4MARCÁ5

MÁRCĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Unitate monetară în unele ţări europene (în Germania şi în Finlanda, până la introducerea monedei euro).

Origine

Din germ. Mark.

Definițiile principale ale MARCÁ în Română

: MÁRCĂ1MÁRCĂ2MÁRCĂ3MÁRCĂ4MARCÁ5

MÁRCĂ3

substantiv feminin

  • 1

    Nume dat în statul franc şi în Germania medievală comitatelor de frontieră, aflate sub guvernare militară.

  • 2

    Obşte sătească din Europa Apuseană medievală, în care pământul arabil rămâne proprietate privată.

Origine

Din germ. Mark.

Definițiile principale ale MARCÁ în Română

: MÁRCĂ1MÁRCĂ2MÁRCĂ3MÁRCĂ4MARCÁ5

MÁRCĂ4

substantiv feminin

  • 1

    (Adesea determinat prin „poştală”) Mic imprimat emis de stat şi care, aplicat sau tipărit pe scrisori, pe unele colete etc., serveşte drept plată anticipată a transportului poştal.

Origine

Din germ. Marke.

Definițiile principale ale MARCÁ în Română

: MÁRCĂ1MÁRCĂ2MÁRCĂ3MÁRCĂ4MARCÁ5

MARCÁ5

verb tranzitiv

  • 1

    A face, a aplica un semn caracteristic pe un obiect, pe un animal etc., pentru a-l deosebi de altele.

    1. 1.1 A imprima, pe un obiect de metal preţios, semnul oficial care îi garantează calitatea şi autenticitatea.

  • 2

    figurat A constitui o notă specifică, o trăsătură caracteristică; a reprezenta, a ilustra.

    1. 2.1 A scoate în evidenţă, a releva, a sublinia. A manifesta.

    2. 2.2 A constitui o dovadă. A indica, a dovedi.

  • 3

    A delimita un teren, o suprafaţă etc. prin linii, semne; a însemna.

  • 4

    (Sport) A obţine unul sau mai multe puncte într-o competiţie, într-un joc; a înscrie.

    1. 4.1 A supraveghea pe unul sau pe mai mulţi jucători din echipa adversă, pentru a-i împiedica să întreprindă acţiuni ofensive, sau să marcheze (4)

Origine

Din germ. markieren, fr. marquer.