Definiție pentru MÁRTOR în română:

MÁRTOR

substantiv neutru şi masculin

  • 1

    Persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuţie, la un eveniment etc. (şi care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).

  • 2

    Persoană chemată să declare în faţa unei instanţe judecătoreşti sau a altui for de cercetare, tot ce ştie în legătură cu un fapt pe care îl cunoaşte direct.

    1. 2.1 Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaşte direct.

    2. 2.2 Persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.

  • 3

    Fiecare dintre reprezentanţii celor două persoane care urmează să se bată în duel.

  • 4

    Probă de referinţă folosită în experienţele de laborator.

Origine

Lat. martyr.

Utilizare

Var.: (pop.) mártur, -ă s.m. şi f.