Definiție pentru MECÁNIC în română:

MECÁNIC

substantiv femininFeminine -Ă, Feminine and Plural mecanici, Feminine and Plural -ce

  • 1

    Ştiinţă care studiază mişcarea sau echilibrul corpurilor sub acţiunea forţelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică.

    1. 1.1învechit Mecanism, maşină.

  • 2

    Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcţia şi funcţionarea maşinilor, îndeosebi a pieselor şi a mecanismelor care servesc la transmiterea mişcării.

  • 3

    Tratat, manual de mecanică (I 1, 2).

Origine

Din (I) lat.mechanica, germ.Mechanik, fr.méchanique, (II) lat.mechanicus, fr.mécanique, (III) lat.mechanicus, germ.Mechaniker.

substantiv neutru şi masculinFeminine -Ă, Feminine and Plural mecanici, Feminine and Plural -ce

  • 1

    Specialist în mecanică (I 1, 2).

    1. 1.1 Persoană care efectuează operaţii de montaj, de reparare sau de întreţinere a utilajelor, maşinilor şi aparatelor.

    2. 1.2 Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalaţiile anexe. Maşinist.

adjectivFeminine -Ă, Plural mecanici, Feminine and Plural -ce

  • 1

    Care aparţine mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică.

  • 2

    (Şi adverbial) Care este pus în mişcare de o maşină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul maşinilor sau al mecanismelor; mecanizat.

  • 3

    (Şi adverbial) Care se realizează fără participarea conştiinţei, a voinţei; maşinal, automat.

    1. 3.1 Care aplică o teză, o teorie, o dispoziţie etc. fără a ţine seama de specificul concret sau individual al situaţiei, fenomenului, cazului respectiv. Simplist, schematic, rigid, dogmatic.