Definiție pentru MERCÚR în română:

MERCÚR

substantiv neutru

  • 1

    Element chimic, metal de culoare albă-argintie, cu luciu puternic, lichid la temperatura obişnuită, foarte dens şi mobil, folosit în tehnică şi în medicină; hidrargir, argint-viu.

Origine

Din fr. mercure, germ. Merkur.