Definiție pentru MERTÍC în română:

MERTÍC

substantiv neutru

  • 1

    Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1–2 ocale.

    1. 1.1 Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1)

  • 2

    învechit Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. raţie, porţie de mâncare.

Origine

Din magh. mérték.