Definiție pentru MESTEÁCĂN în română:

MESTEÁCĂN

substantiv masculinPlural mesteceni

  • 1

    Arbore cu scoarţa albă, cu lemnul alb, gălbui sau roşiatic, cu ramuri flexibile, cu frunze verzi-cenuşii şi cu flori grupate în amenţi (Betula verrucosa); p. restr. lemnul acestui arbore.

Origine

Lat. mastichinus.