Definiție pentru MEŞTEŞÚG în română:

MEŞTEŞÚG

substantiv neutru

  • 1

    Meserie; p. gener. profesie, ocupaţie, îndeletnicire; meşteşugărie.

  • 2

    Ramură, disciplină (a ştiinţei, a artei); ştiinţă, artă, considerate ca discipline.

    1. 2.1 Stil (artistic)

  • 3

    Pricepere, îndemânare, abilitate, talent.

    1. 3.1 Artă, măiestrie. (rar) acţiune realizată cu pricepere, cu măiestrie.

  • 4

    Acţiune făcută (în ascuns) cu dibăcie, cu viclenie, în vederea atingerii unui scop; procedeu, sistem (ingenios, viclean).

    1. 4.1 Viclenie, tertip, înşelătorie.

  • 5

    învechit (concr) Unealtă, instrument.

  • 6

    învechit (concr) Dispozitiv al unui obiect; parte componentă (cu rol activ) a unui sistem; meşteşugire.

Origine

Din magh. mesterség.