Definiție pentru METÁL în română:

METÁL

substantiv neutru

  • 1

    Nume generic dat oricărui element chimic cu luciu caracteristic, bun conducător de căldură şi de electricitate, maleabil şi ductil, de obicei solid la temperatura obişnuită; p. ext. aliaj format din două sau mai multe asemenea elemente chimice, din aceste elemente şi alte materiale etc..

    1. 1.1figurat Bani.

  • 2

    (Pop.; la pl.) Substanţă chimică.

Origine

Din fr. métal, germ. Metall.