Definiție pentru MIC în română:

MIC

adjectiv

  • 1

    Care este sub dimensiunile obişnuite; de proporţii reduse.

    1. 1.1 Care ocupă o suprafaţă redusă.

    2. 1.2 Cu capacitate redusă, puţin încăpător. Strâmt.

    3. 1.3 Scurt. Mărunt, scund.

    4. 1.4Substantivat, m. Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentaţi şi fripţi direct pe grătar. Substantivat, m. Mititel.

    5. 1.5 Puţin adânc sau (relativ) îngust.

    6. 1.6 Subţire.

    7. 1.7 Îngust.

      • ‘Pălărie cu boruri mici’

  • 2

    Puţin numeros; redus, limitat.

  • 3

    (Despre sunet, glas etc.) Puţin intens; slab, încet, stins , scăzut.

  • 4

    (Despre zi, noapte etc.) Care durează puţin; scurt.

  • 5

    De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr.

    1. 5.1 Mezin.

  • 6

    Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant.

  • 7

    figurat (Despre oameni) Lipsit de nobleţe sufletească, de caracter; meschin, josnic.

  • 8

    Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie.

Origine

Probabil lat. * miccus.