Definiție pentru MINDÍR în română:

MINDÍR

substantiv neutruPlural mindire

dialect
  • 1

    dialect Saltea umplută cu paie.

  • 2

    dialect Plapumă; cuvertură.

  • 3

    dialect Haină scurtă de iarnă, în portul popular, cu mâneci şi vătuită.

Origine

Din tc.minder.