Definiție pentru MIOCÉN în română:

MIOCÉN

  • 1

    Epoca inferioară a neogenului, caracterizată prin floră şi faună asemănătoare cu cele actuale, în care s-au format contururile actuale ale continentelor şi principalele lanţuri de munţi.

  • 2

    Care aparţine miocenului (1), privitor la miocen; miocenic.

Origine

Din fr. miocène.