Definiție pentru MONOCROMATÓR în română:

MONOCROMATÓR

substantiv neutru

  • 1

    Dispozitiv optic care serveşte la separarea radiaţiilor monocromatice dintr-un fascicul complex.

    1. 1.1 Dispozitiv electromagnetic care serveşte la separarea unui fascicul de particule monocinetice dintr-un fascicul neomogen.

Origine

Din fr. monochromateur.