Definiție pentru MONOPÓL în română:

MONOPÓL

substantiv neutru

  • 1

    Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominaţie într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice.

    1. 1.1 Rachiu fabricat de o întreprindere care deţine un monopol (1)

  • 2

    Privilegiu exclusiv, de drept şi de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii.

    1. 2.1 Firmă sau companie care exercită un control exclusiv asupra producţiei şi comercializării unui produs material sau serviciu, pe un anumit teritoriu, astfel încât are posibilitatea să stabilească atât preţul de vânzare unitar, cât şi cantitatea de produse sau de servicii oferite.

  • 3

    figurat Drept exclusiv pe care şi-l arogă cineva.

Origine

Din germ. Monopol, fr. monopole.