Definiție pentru MORATÓRIU în română:

MORATÓRIU

  • 1

    Amânare pe o anumită perioadă a plăţii datoriilor unui debitor, acordată de o instanţă judecătorească după declararea lui în stare de faliment; amânare a plăţii datoriilor publice şi particulare scadente, stabilită prin lege, pe un anumit timp sau pe întreaga perioadă în care există împrejurări speciale.

  • 2

    Care ţine de moratoriu (1), privitor la un moratoriu; care acordă un termen de plată (amânat).

Origine

Din it. moratorio, lat. moratorium, germ. Moratorium.