Definiție pentru MÚRMUR în română:

MÚRMUR

substantiv neutru

  • 1

    Succesiune de sunete (slab şi monoton articulate), de cuvinte rostite încet şi neclar; zgomot confuz de voci; rumoare, murmuială.

    1. 1.1unestablished Zgomot surd şi continuu produs de un motor sau de o maşină în acţiune. Zumzet, bâzâit.

    2. 1.2 Exprimare a unei nemulţumiri, a unei dezaprobări prin cuvinte rostite cu jumătate de glas. Protest înfundat al unei mulţimi. Cârteală, murmurare.

  • 2

    Zgomot uşor, prelung şi monoton produs de o apă curgătoare, de frunzişul mişcat de vânt etc..

Origine

Din lat. murmur, fr. murmure.