Definiție pentru MUŞTIÚC în română:

MUŞTIÚC

substantiv neutru

  • 1

    Piesă detaşabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă.

  • 2

    Capătul metalic cu care se termină un furtun şi care serveşte la concentrarea şi dirijarea jetului de lichid.

  • 3

    Piesă de metal sau de lemn căptuşită cu tablă şi montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a ţiglelor etc..

Origine

Din germ. Mundstück.