Definiție pentru NORD în română:

NORD

substantiv neutru

  • 1

    Unul dintre cele patru puncte cardinale aflat în direcţia Stelei Polare; miazănoapte.

    • ‘Polul Nord’

  • 2

    Parte a globului pământesc, a unui continent, a unei ţări etc. aşezată spre nord (1); ţinut nordic.

    1. 2.1 Popoarele, lumea etc. din aceste regiuni.

Origine

Din fr. nord, germ. Nord.