Definițiile principale ale NORMÁ în Română

: NORMÁ1NÓRMĂ2

NORMÁ1

verb tranzitiv

  • 1

    A determina cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea unui produs, pentru executarea unei operaţii sau a unei cantităţi de produse care trebuie să fie obţinută într-o unitate de timp în anumite condiţii tehnico-organizatorice.

    1. 1.1 A stabili cantitatea de materie primă, de combustibil etc. necesară pentru obţinerea unui produs.

  • 2

    A supune unei norme (1), a stabili ceva prin norme.

Origine

Din normă

Definițiile principale ale NORMÁ în Română

: NORMÁ1NÓRMĂ2

NÓRMĂ2

substantiv feminin

  • 1

    Regulă, dispoziţie etc. obligatorie, fixată prin lege sau prin uz; ordine recunoscută ca obligatorie sau recomandabilă.

    1. 1.1 Totalitatea condiţiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a putea obţine un titlu, o calificare etc.

  • 2

    Criteriu de apreciere, de reglementare.

  • 3

    Cantitate de muncă pe care cineva trebuie să o presteze într-o unitate de timp; (concr.) produs realizat în acest timp.

Origine

Din fr. norme, lat. norma, rus. norma.