Definiție pentru OBICÉI în română:

OBICÉI

substantiv neutru

  • 1

    Deprindere individuală câştigată prin repetarea frecventă şi îndelungată a aceleiaşi acţiuni; fel particular de a se purta sau de a face ceva; obişnuinţă, învăţ.

  • 2

    (Sociol) Mod tradiţional de comportare caracteristic unui popor, unui grup social; datină, tradiţie, uzanţă, uz, rânduială.

  • 3

    învechit Lege nescrisă, drept sau obligaţie statornicite prin tradiţie.

  • 4

    Științe Juridice
    Cutumă.

Origine

Din bg. običaj.