Definiție pentru OBIECTÍV în română:

OBIECTÍV

adjectiv

  • 1

    Filosofie
    Care constituie o realitate independentă de conştiinţă sau care este conform acestei realităţi.

  • 2

    Care are însuşirea de a reda fidel, netrunchiat realitatea, detaşat de impresii subiective; nepărtinitor, imparţial; obiectivist (2).

  • 3

    gramatică
    Care se referă la obiectul direct sau indirect.

    • ‘Reflexiv obiectiv’

substantiv

  • 1

    Sistem optic convergent, format dintr-una sau mai multe lentile care intră în construcţia unui aparat optic (de fotografiat, microscop, lunetă etc.), fiind îndreptat spre obiectul studiat.

  • 2

    (Milit) Porţiune de teren, localitate, fortăreaţă etc. care prezintă interes în timp de război.

    1. 2.1 Ţintă asupra căreia se execută o tragere sau se lansează bombe.

  • 3

    figurat Scop, ţintă, ţel.

    1. 3.1 Ceea ce urmează să fie realizat, construit etc.

Origine

Din fr. objectif.