Definiție pentru OBLĂDUÍRE în română:

OBLĂDUÍRE

substantiv femininFeminine and Plural oblăduiri

  • 1

    învechit, familiar Acţiunea de a (se) oblădui şi rezultatul ei.

    1. 1.1 Organ de conducere, autoritate (de stat), stăpânire.

Origine

V. oblădui