Definiție pentru OBLIGÁ în română:

OBLIGÁ

verboblíg

  • 1

    tranzitiv A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune.

  • 2

    tranzitiv şi reflexiv A (se) îndatora.

  • 3

    reflexiv A se angaja, a-şi lua o sarcină, o răspundere.

Origine

Din lat.obligare, fr.obliger.

Definiție pentru ÓBLIGĂ în română:

ÓBLIGĂ

substantiv femininFeminine and Plural obligi

învechit
  • 1

    învechit Cambie, poliţă.

Origine

Din it.obbligo.