Definițiile principale ale OBÓR în Română

: OBÓR1OBÓR2

OBÓR1

substantiv neutru

  • 1

    regional Loc (împrejmuit) unde se ţine un târg de vite, de fân, de lemne; târg de vite; p. ext. piaţă.

  • 2

    Împrejmuire pentru vite; ţarc, ocol, staul.

    1. 2.1 Loc îngrădit în jurul casei sau în apropierea ei, parte a curţii unde se ţin unelte agricole, nutreţ pentru vite etc.

Origine

Din bg., sb. obor.

Definițiile principale ale OBÓR în Română

: OBÓR1OBÓR2

OBÓR2

substantiv neutru

  • 1

    Împrejmuire de nuiele sau de stuf făcută într-o apă curgătoare pentru a prinde şi a păstra peştele viu; spaţiul din interiorul acestei împrejmuiri.

Origine

Din rus. obor „şnur”.