Definiție pentru OBSTÁCOL în română:

OBSTÁCOL

substantiv neutru

  • 1

    Piedică, stavilă care închide drumul, care opreşte vederea, trecerea etc..

    1. 1.1figurat Ceea ce împiedică săvârşirea unei acţiuni. Greutate, dificultate. Opoziţie.

  • 2

    (Sport) Piedică naturală sau amenajată care măreşte dificultatea parcurgerii unui traseu, utilizată în atletism, hipism, ciclocros, motocros etc..

Origine

Din fr. obstacle, lat. obstaculum, it. obstacolo.

Utilizare

Var.: obstácul s.n.