Definiție pentru OCCIDÉNT în română:

OCCIDÉNT

substantiv neutru

  • 1

    Apus (2), vest; spaţiul geografic situat la vest de un punct de referinţă; (cu valoare de nume propriu) lumea, totalitatea popoarelor aflate în acest spaţiu (îndeosebi vestul Europei şi America de Nord).

Origine

Din fr. occident, lat. occidens, -ntis.