Definiție pentru OCÓL în română:

OCÓL

substantiv neutruPlural ocoluri, Plural ocoale

  • 1

    Mişcare în jurul unui punct fix sau de jur-împrejurul unui loc; deplasare în spaţiu care nu urmează calea cea mai dreaptă; înconjur, ocolire, ocoleală, ocoliş.

    1. 1.1figurat Digresiune.

    2. 1.2 Cotitură, cot.

  • 2

    învechit Linie care delimitează un spaţiu; p. ext. spaţiul delimitat, cuprins.

    1. 2.1învechit Perimetru, circumferinţă.

  • 3

    (concretizat) Gard făcut în jurul unui loc; împrejmuire, îngrăditură; p. ext. loc îngrădit (uneori acoperit), unde se închid vitele, oile etc.; obor, ţarc.

  • 4

    regional Curte, ogradă.

  • 5

    rar Spaţiu, loc liber.

  • 6

    învechit Unitate administrativă (judiciară, agricolă) de judeţ sau de ţinut, de oraş sau de sat; sediul ei; p. ext. instituţie care conducea una dintre aceste forme de împărţire administrativă.

Origine

Din bg., rus.okol.