Definiție pentru OCUPÁ în română:

OCUPÁ

verb

  • 1

    tranzitiv A pune stăpânire pe..., a lua în stăpânire cu forţa armată un teritoriu, un oraş etc.; a cuceri.

  • 2

    tranzitiv A lua (temporar) în stăpânire, a avea în folosinţă un imobil, un spaţiu locativ.

    1. 2.1 A se întinde pe o suprafaţă, a se situa.

    2. 2.2 A reţine, a rezerva.

  • 3

    tranzitiv A lua în primire, a deţine un post, o funcţie etc..

    1. 3.1figurat A deţine un loc într-o ierarhie.

  • 4

    reflexiv A lucra într-un anumit domeniu, a avea drept ocupaţie sau profesie; a se îndeletnici cu....

    1. 4.1Cu determinări introduse prin prep. „de” A se consacra unei preocupări temporare.

    2. 4.2tranzitiv (învechit) A preocupa, a absorbi.

  • 5

    reflexiv A se interesa, a se îngriji de cineva sau de ceva; a acorda atenţie deosebită.

Origine

Din lat. occupare, fr. occuper.