Definiție pentru OFÍCIU în română:

OFÍCIU

substantiv neutru

  • 1

    Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituţii; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu.

  • 2

    Îndatorire (specială), funcţie, slujbă.

    1. 2.1învechit Decizie, decret domnesc.

  • 3

    (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire.

    1. 3.1 Rol, funcţie.

  • 4

    Slujbă religioasă, serviciu religios.

  • 5

    rar Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei.

Origine

Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

Utilizare

Var.: (înv.) ofís s.n.