Definiție pentru OFIŢÉR în română:

OFIŢÉR

substantiv masculin

  • 1

    Nume generic pentru gradele militare de la sublocotenent până la general; persoană care poartă unul dintre aceste grade.

  • 2

    Titlu dat unor funcţionari cu atribuţii sau cu însărcinări speciale; persoană având acest titlu.

  • 3

    (Ieşit din uz) Grad (mai mare decât cel de cavaler) conferit prin anumite decoraţii; persoană care a primit acest grad.

  • 4

    Varietate de crap lung şi subţire, cu capul mare şi osos, cu carnea tare şi puţin gustoasă, care trăieşte în bălţile din Delta Dunării (Cyprinus carpio oblongus).

Origine

Din pol. oficer, rus. ofiţer, fr. officier.