Definiție pentru ONOÁRE în română:

ONOÁRE

substantiv feminin

  • 1

    Integritate morală, probitate, corectitudine; demnitate, cinste.

  • 2

    Reputaţie, prestigiu, faimă, vază.

    1. 2.1 Mândrie, demnitate.

  • 3

    Preţuire deosebită, consideraţie, respect, stimă.

  • 4

    Favoare, cinste.

  • 5

    Manifestare a stimei, a consideraţiei pentru cineva, exprimată prin semne de cinstire, de respect; p. ext.(la pl.) ranguri, demnităţi.

    1. 5.1 (Mil.; de obicei cu verbele „a da”, „a prezenta”; în forma onor) Prezentarea armei în semn de salut la întâmpinarea unei autorităţi militare sau civile superioare, la paradă, la înmormântare etc. Semnal de goarnă care însoţeşte de obicei această prezentare.

  • 6

    (Înv.; în forma onor) Poziţie socială, rang.

    1. 6.1La pl. Figură mare (damă, valet, rigă, as) la unele jocuri de cărţi.

Origine

Din lat. honor, -oris, fr. honneur, it. onore.

Utilizare

Var.: onór s.n.