Definiție pentru ONORÁ în română:

ONORÁ

verb tranzitiv

  • 1

    A avea, a manifesta faţă de cineva sau de ceva respect, consideraţie, stimă; a cinsti, a respecta.

    1. 1.1familiar A acorda cuiva o favoare de care trebuie să fie mândru.

  • 2

    A face pe cineva demn de cinste, de laudă.

  • 3

    A achita, a plăti (în termen) o datorie bănească, o poliţă etc..

    1. 3.1 A retribui, a remunera.

Origine

Din lat. honorare, fr. honorer, it. onorare.