Definiție pentru OPOZÍŢIE în română:

OPOZÍŢIE

substantiv feminin

  • 1

    Raportul dintre două lucruri sau două situaţii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast.

  • 2

    Împotrivire, opunere, rezistenţă.

  • 3

    Filosofie
    Noţiune a dialecticii desemnând un stadiu mai înalt de dezvoltare a contradicţiei decât deosebirea, stadiu în care obiectul unitar se dedublează în contrarii ce se exclud.

    1. 3.1 Raport de excludere între două noţiuni sau între două judecăţi, astfel încât acceptarea uneia dintre ele duce la respingerea celeilalte.

  • 4

    Poziţie momentană a doi aştri care se află (aproximativ) pe aceeaşi direcţie cu Pământul, de o parte şi de cealaltă a acestuia.

  • 5

    Științe Juridice
    Manifestare de voinţă destinată să împiedice îndeplinirea unui act juridic sau să impună anumite condiţii acestei îndepliniri.

    1. 5.1 Cale de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti, care a fost dată în lipsa părţilor.

    2. 5.2 Cale de atac împotriva anumitor acte de executare silită.

  • 6

    Lingvistică
    Diferenţă, de obicei fonetică, cu sau fără valoare funcţională, între două unităţi lingvistice.

  • 7

    (În ţările cu regim parlamentar) Ansamblul grupărilor sau partidelor politice care se opun partidului aflat la putere; politica pe care o duc acestea faţă de cei aflaţi la putere.

Origine

Din lat. oppositio, -onis, fr. opposition, germ. Opposition.

Utilizare

Var.: (înv.) opoziţiúne s.f.