Definiție pentru OPRITÓR în română:

OPRITÓR

substantiv neutruPlural opritoare

  • 1

    Ceea ce împiedică, stăvileşte ceva.

    1. 1.1Pl. şi: opritori Curea (sau lanţ, ştreang) la ham care ajută la împingerea înapoi a vehiculului, la încetinirea vitezei în timpul coborârii şi la oprirea lui.

Origine

Opri + suf. -tor.

substantiv neutruPlural opritoare

  • 1

    Nume dat unor piese sau dispozitive care limitează deplasarea unui organ mobil, a unei instalaţii, a unui aparat etc..