Definițiile principale ale ÓPUS în Română

: ÓPUS1OPÚS2

ÓPUS1

substantiv neutru

Muzică
  • 1

    Muzică
    Indicaţie folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor.

    1. 1.1 Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicaţie.

Origine

Din fr. opus, germ. Opus.

Definițiile principale ale ÓPUS în Română

: ÓPUS1OPÚS2

OPÚS2

adjectiv

  • 1

    Care este aşezat în faţa cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic.

    1. 1.1Substantivat, n. art. Ceea ce se opune altuia.

  • 2

    Matematică
    (despre unghiuri) Care este aşezat, într-o figură geometrică, în faţa altui unghi sau în faţa uneia dintre laturi; (despre laturi) care este aşezat în faţa altei laturi sau în faţa unuia dintre unghiuri.

Origine

V. opune