substantiv neutruPlural opusuri
- 1
Muzică
Indicaţie folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor.- 1.1 Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicaţie.
Origine
Din fr.opus, germ.Opus.
adjectivFeminine -Ă, Plural opuşi, Feminine and Plural -se
- 1
Care este aşezat în faţa cuiva sau a ceva, în partea dimpotrivă; p. ext. (despre fenomene, caractere, legi) care nu se poate împăca cu altul; contrar, potrivnic.
- 1.1Substantivat, n. art. Ceea ce se opune altuia.
- 2
Matematică
(despre unghiuri) Care este aşezat, într-o figură geometrică, în faţa altui unghi sau în faţa uneia dintre laturi; (despre laturi) care este aşezat în faţa altei laturi sau în faţa unuia dintre unghiuri.
Origine
V. opune