Definiție pentru ORÁCOL în română:

ORÁCOL

substantiv neutru

  • 1

    (În Antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit credinţei anticilor, zeii îl dădeau celor veniţi să-i consulte cu privire la viitor; prevestire, prezicere, profeţie; lăcaşul sacru unde se făceau şi se interpretau aceste profeţii; p. ext. persoană care făcea aceste profeţii.

    1. 1.1 Hotărâre sau sentinţă cu caracter infailibil dată de o persoană cu autoritate. P. ext. persoană care dă această hotărâre sau sentinţă.

Origine

Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle.

Utilizare

Var.: orácul s.n.