Definiție pentru ÓRDIN în română:

ÓRDIN

substantiv neutru

  • 1

    Dispoziţie obligatorie, scrisă sau verbală, dată de o autoritate sau de o persoană oficială; poruncă.

    1. 1.1 Act care conţine o dispoziţie cu caracter obligatoriu.

  • 2

    Decoraţie superioară medaliei.

  • 3

    Biologie
    Categorie sistematică subordonată clasei, care cuprinde una sau mai multe familii strâns înrudite şi cu caractere asemănătoare.

  • 4

    Arhitectură
    Ansamblu de elemente constructive şi decorative care definesc caracteristicile stilurilor de bază greco-romane.

  • 5

    Comunitate monahală înfiinţată în vederea propagandei religioase.

    1. 5.1 Comunitate medievală de cavaleri-călugări care participau la acţiuni războinice.

  • 6

    Rang, categorie (după importanţă).

    1. 6.1învechit Ordine, categorie, domeniu.

    2. 6.2 Regulă, ordine.

Origine

Din lat. ordo, -inis, fr. ordre.