Definiție pentru ORI în română:

ORI

conjuncţie

  • 1

    (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă) Sau.

    1. 1.1

      • ‘Te duci ori ba?’

  • 2

    (Cu funcţie disjunctivă, adesea cu nuanţă copulativă)

    • ‘Fie că va da zăpadă, ori că iarba va înverzi’

adverb

  • 1

    (introduce o propoziţie interogativă) Oare.

Origine

Et. nec.

Utilizare

Var.: or conj., adv.