Definiție pentru ORIZÓNT în română:

ORIZÓNT

substantiv neutru

  • 1

    Linie care reprezintă intersecţia aparentă a suprafeţei Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărgineşte această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare.

    1. 1.1figurat Întindere, sferă a cunoştinţelor, a unei activităţi intelectuale. Perspectivă. Capacitate, putere de înţelegere, de orientare. Nivel intelectual.

  • 2

    Geologie
    Strat al profilului de sol, diferenţiat prin anumite însuşiri specifice privind culoarea, structura, compoziţia chimică etc..

    1. 2.1 Strat sau ansamblu de strate de aceeaşi origine, de aceeaşi vârstă, de aceeaşi rocă şi având aceeaşi poziţie geometrică în cuprinsul unui etaj.

    2. 2.2 Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în acelaşi plan orizontal.

  • 3

    (În artele plastice şi în teatru) Fundal.

Origine

Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.

Utilizare

Var.: (înv.) orizón, orizónte s.n.